Ce poate fi mai plăcut decât o cameră supra încălzită? Vin de afară, unde toată ziua am strâns în plămâni praful fierbinte al capitalei, plonjez sub picăturile călii ale dușului, ies cu senzația că nu am mai fost niciodată atât de slinos și cad pe canapea sub curentul anemic stârnit de palele ventilatorului. Senzația de colaps iminent mă cuprinde. Sfârșit, întind mâna după telecomandă. Caut prognoza meteo. Știri: „În comuna Corbul (cred că este pe undeva pe lângă Vălenii de Munte), va fi pus în aplicare programul de dezvoltare a infrastructurii”. Săracii oameni vor avea de acum apă, canal și gaze datorită Europei și fondurilor SAPARD. Îmi amintesc că acest program cu rezonanță de corsar francez este un program de dezvoltare a infrastructurii în mediul rural și al agriculturii... parcă. Îmi amintesc de asemenea o emisiune în care erau întrebați despre semnificația acestui program un grup de deputați și senatori ce, chinuiți de căldură și ei, suportau stoic un seminar undeva la munte. Unii răspundeau amabil, alții, supărați de întreruperea siestei... numai aberații. „Domnule, dumneata râzi de mine? Te rog!... aștept un telefon important de la fiica mea”. Nu i-am reținut numele acelui domn dar nici nu cred că ar avea vreo importanță. La numai câteva secunde spunea: „Vreți să știți? Foarte bine! Și-a deschis caietul de notițe, a răsfoit agasat și a continuat: este ceva despre sate și agricultură, despre dezvoltare. Mulțumit?” De aici știam eu cam cu ce se mănâncă SAPARD-ul. Bună treabă, îmi ziceam, se mișcă ceva în țara asta, la Corbul. Știrea continua astfel: „...pe lângă cei cinci mii de localnici, vor beneficia de aceste îmbunătățiri cele o mie de vile de vacanță”. Ventilatorul sucombă, un firicel de fum se ridică sughițând către tavan. Picăturile de sudoare îmi rănesc ochii. Îmi rețin cu greu o înjurătură. Nevastă-mea zace ceva mai încolo, prăbușită pe fotoliu, cu un Camus fiert în mână. Nu se face să înjuri. Un secretar de stat își dă importanță în cadrul aceluiași grupaj de știri. Investiția este importantă, „un uriaș pas înainte”. Primarul comunei, cu tricolorul atârnat în bandulieră, stă în poziție de drepți, bâiguie ceva gâtuit de emoție. Are ochii cât cepele. Câtă răspundere va cădea pe umerii omului ăstuia.... Va fi primarul de vacanță a o mie de granguri. Dacă nu au ăia apă caldă în piscină până la iarnă cariera lui politică va fi un fiasco. Urmează alte știri pe care nu le mai urmăresc. Toate sunt la fel: boli endemice și lume interlopă. Prognoza meteo. Valul de căldură va continua să se abată peste capitală. Prezentatoarea pare și ea sfârșită dar zâmbește din profesionalism. Parcă își cere scuze. Cu un ultim gest de voință închid televizorul. Sfârâie. Camus cade ca o meduză pe parchet. S-a prăbușit și nevastă-mea. Înainte de a leșina îi văd albul ochilor dar nu mai am putere să ajung la ea. Dumnezeu cu mila!