Inposibilitatea de a iubi
Daca nu crezi nu inseamna ca nu vei crede. Frumusetea iubirii sta in
potentialitate, si nu e ceva ce a fost sau este ci mai ales ceva ce
poate fi. Important e sa cauti si sa fii treaz si viu pentru ca atat
timp cat traiesi, frumosul se poate intampla. Si cand atipesti sa iti
intorci ochii spre Cer. Pentru ca pe Dumnezeu il gasesti tot la
Dumnezeu. Si ceea ce e cu neputinta la om e cu putinta la Dumnezeu.
Daca nu crezi in minuni nu e o problema. A spus ca daca “nu voi face
minuni nu veti crede”. Deci nu minunile sunt Dumnezeu. Si a mai
spus, “fericiti sunt aceia ce nu au vazut si cred”. Crede in iubirea
ascunsa a lumii. In ceea ce te face sa simti ca lumea e frumoasa in
ascunsul ei de nepatruns. Crede in frumusetea oamenilor si nu-i
osandi pentru ca nu ei sunt rai ci ceea ce-i chinuie. Crede in Duhul
frumos al lui Dumnezeu care e prezent in lume si ii da frumusete ei
si oamenilor nadejde. Bucura-te de alcatuirea frumoasa a lumii si nu
te indoi de ea si asteapta cu rabdare. Dumnezeu nu ramane niciodata
dator.
Este o parabola care ma face sa nu invinovatesc niciodata pe cei care
nu cred. Este cea cu stapanul care tocmeste lucratori pentru vie pe
parcursul unei zile pentru doi dinari. Si cei tocmiti dimineata si
cei tocmiti la amiaza, la finalul zilei iau cei doi dinari promisi,
lucru care-i nemultumeste pe cei ce au lucrat mai mult. Cand este
intrebat de ce asa, stapanul le spune celor nemultumiti ca asa ia
tocmit, cu doi dinari, si sa-si ia banii sa mearga in pace fara a se
ingriji de ceilalti. Stapanul este Dumnezeu, ziua este viata omului,
plata este mantuirea adica viata vesnica, munca este credinta. Ca o
observatie, este surprinzator cum Dumnezeu Cuvantul a vorbit in
parabole, folosind analogia, care o consider a fi semnul inteligentei
omenesti, Cu adevarat “nu avea nevoie sa i se spuna ce este in om”.
Deci fagaduinta si plata este aceeasi mantuire potential data tuturor
oamenilor iar judecata o face Dumnezeu. Iar judecata lui Dumnezeu
este adevarata logica.
Mai sunt si alte cuvinte “multi din cei din urma vor fi cei dintai”.
O sa-ti dau si un sfat. Cand citesti Evanghelia, gandeste-te ca toate
cuvintele Mantuitorului, vorbesc despre legatura omului cu Dumnezeu.
In Hristos a viat Dumnezeu Cuvantul venit in lume, Necreatul venit in
creat, Infinitul venit in finit. Sa nu incerci sa aplici Cuvintele
lui Dumnezeu realitatilor umane chiar daca suna bine. Dumnezeu
Cuvantul venit in lume a relegat pe omul cazut de Dumnezeu. Asa
ca “multi din cei din urma vor fi cei dintai” nu inseamna altceva
decat ca multi din cei care nu cred or sa creada si credinta lor va
fi tare. Am cunoscut oameni care s-au intors la credinta din
indarjirea necredintei. Cu cat mai mult iubesc Lumina dupa ce au
cunoscut intunericul. Si daca au cunoscut Lumina, nu se rusineaza de
ea si nu o ascund. Ci pentru ca e Lumina, o lasa sa lumineze.
Mi se intareste nadejdea prin chemarea pe care Dumnezeu o face
omului. Pentru ca se intampla ceva extraordinar. Sufletului ii vine
dor de Dumnezeu si vrea sa simta mangaierea si pacea pe care le-a mai
cunoscut sau de care isi aminteste. Si omul il cauta pe Dumnezeu si
la un moment dat cautarea aceasta vine aproape de la sine iar omul nu
mai greseste pacatuind pentru ca aceasta l-ar indaparta de insusi
dorul lui care este Dumnezeu. Momentul acesta vine dupa multi ani,
dupa o nastere grea si dureroasa. Si poate dupa cunoasterea lui
Dumnezeu, nu logic ci in traire - ca o intalnire. Intalnirea tainica
care vrajeste sufletul si face sa dispara orice problematica a
mintii. Formele lumii acesteia atunci dispar si ramane dorinta
regasirii cu Cel Ce Este. Moarte nu mai este decat trecerea spre
bucuria vesnicei intalniri.
Da, Cuvantul lui Dumnezeu este greu. Gandeste-te cati nu se smintesc
de trupul si sangele lui Hristos pentru ca principiile logicii lumii
asteia nu ingadie o astfel de nebunie. Cu adevarat cum a spus
apostolul “daca vrea sa fie cineva intelept in lumea aceasta sa se
faca nebun”. Cum oare ne pot multumi limitele unei lumi finite in
care omul cazut foloseste o logica stramta, ingradita de forme, unde
desavarsirea si perfectiunea nu sunt posibile. Aici pe pamant in
cautarea lui Dumnezeu niciodata nu poate fi vorba de suficienta.
Pentru ca tinta e foarte mare, desavarsirea - “fiti desavarsiti asa
cum Tatal vostru Ceresc desavarsit Este”. Asta poate fi o mare durere
pentru un suflet care vrea totul sau nimic. Si poate aceasta e
problema multora. Greu capatam cumpatarea si rabdarea. Greu crestem
in intelegere si cunoastere. Ani si ani de incercari care nu se mai
termina. Rabdare, pentru ca toate sunt in mainele Domnului.
M-ar bucura ca cea ce-ti scriu sa-ti fie de folos. Iti scriu cu
smerenie si totusi cu bucurie, in incercarea de curatenie care este
postul. Pentru ca simt ca neimpacarea ta inseamna ca totusi cauti
ceva. Si de fapt cauti pe cineva.si cred ca acel Cineva este
Dumnezeu. Iar cei Ce-l cauta pe Domnul, “vie va fi inima lui in vecii
vecilor, Amin”. Asta intr-o lume care l-a uitat pe Dumnezeu si nu il
mai regaseste, dupa veacuri de somn a credintei si nadejdii, in care
Cuvantul lui Dumnezeu este atat de deparete de noi, incat insetam si
murim goi. Asculta atunci pe Fiul Omului rastignit pe Cruce privind
spre Cer si soptind “mie sete”. Aceeasi sete-dor de Dumnezeul Iubirii
in care ne gasim rostul si implinirea-sensul existentei.