Asteptam precum turistii in gara, trenul catre realitate. Zambim foarte mult, iar din cand in cand rostim cu patos o senzualitate atarnata in cuvinte lasand-o sa zaca acolo de parca ar fi o halca imensa de carne intr-un abator aruncat la marginea lumii...Asteptam rasaritul...

De ce intotdeauna are ceea ce se intampla langa noi cea mai mare influenta de pe lume asupra noastra? Suntem aproape cobai ai intamplarilor. In fiecare zi, in fiecare secunda, suntem constienti ca au loc cele mai intense drame, insa noi stand in sezlongurile noastre, asteptam aici-ul. Ne trezim, si inconstient stim: astazi au sa moara cel putin cateva zeci de mii de oameni, au sa aiba loc cel putin cinci sute de crime, macar patru mii de accidente... Insa nu ne pasa, sau ne pasa atat de putin incat aceasta siguranta aproape profetica, trece neobservabila. Langa noi, aici este locul unde noua ni se petrece totul. Lacrimile nu par a ne fi altceva decat unelte ale unei reactiuni fosforescente. Avem nevoie de ochi si de urechi mai mult decat avem de aer...Ne trebuie reamintit albastrul cerului, zilnic, verdele ierbii, gustul ciocolatii, iubirea...

Pe unii ii resusciteaza muzica, ii actualizeaza ajutandu-i intr-o evolutie oricum pentru ei lipsita aparent de necesitate, stirile de la ora cinci, pe altii cartile, plimbarile in ore tarzii pe bulevarde ori prin parcuri, filmele...

Ne transpunem in tot si cautam corespondent din absenta noastra in tot ceea ce ne inconjoara, motiv pentru care si de cele mai multe ori lumea isi pierde substanta si toata materia devine fantomatica si nesigura...Iar cercul asta vicios nu poate decat a duce la descurajare, lipsa de incredere in orice si oricine, goliciune si imbratisarea ideei de altceva, de altundeva, de maine abstract.

Cautam intrebari, raspunsuri si sufletul nostru pereche. Ceea ce nu stim este ca fara a ne gasi pe noi insine toate astea-s buruieni, chiar daca pe ambalajul cu seminte era intiparit mare, de producator, "Crini Imperiali"...

Departe, undeva intr-o suma a tuturor intamplarilor si locurilor, este acolo unde totul se manisfesta. Noi spicuim din marea de cuvinte, vocabularul nostru si citim cu ajutorul lui subtitrarile filmelor difuzate de posturile comerciale de pe meleagurile noastre. Vedem atat de putin, dar ne prefacem ca intelegem totul !