agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2688 .



ONDINE
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [povestasul ]

2001-09-24  |     | 



ONDINE

motto: "te-ai intrebat vreodata de ce sexul barbatului arata ca o teava de pistol si sexul femeii ca o rana deschisa?"

O urmăreai de departe cu înțelepciunea specifică lașitații
Când hoarde de hiene înfometate îi sfâșiau cămașa inocenței
Și o târau prin caverne slinoase să o învețe tainele vânătorii
Apoi îți făceai subit apariția în chip de El Cinico Salvatore
Să-i reproșezi diverse amănunte în legătură cu puritatea pierdută

O urmareai tăcut din sala de instanță,
Bâiguind în gând:”iartă-mă nu te pot apăra, mi-e frică”
Pe când Judecătorul o scuipa-n obraz cu rime desuete
Îi ținea un discurs lăcrămos despre cavourile Utopiei
În care ar trebui sa fie depusă cenușa poeților
Apoi o condamna la moarte în calitate de eretic

Eu mă închinam la realitate, aprindeam focuri pentru cei rătăciți
Eram instructor de zbor într-o colonie de păsări oarbe
Și mă hrăneam cu iarba fiarelor ca să mă apăr de spaime
Privirea ta nevăzută îmi lumina drumul prin noapte

Eram cu siguranță un proscris, eram cu siguranță vinovată
Rosteam întotdeauna adevăruri indezirabile
Imi imaginam cu groază raiul dreptcredincioșilor
Corurile îngerilor intonând imnuri patriotice
Referitoare la frumusețea plaiurilor edenice

Și visam o grădină părăsită, o casa abandonată, un atelier medieval
În care se făcea că mă sculptai la loc din pământ ars, rășină și zăpadă

Visam ieșirea din peșteri, sfârșitul lumii unde începeau treptele

Dar apăreai tu în banca martorilor și depănai fantezii
Judecatorul credea fără probe în Ficțiunile tale
Îți aminteai de lucruri neîntâmplate - de scena nunții noastre bunăoară
Descriai impecabil fosnetul umbrelor prin ploaie
Pe când dansam împreuna ultimul vals
Tu erai ascetul răstignit pentru păcatele mele
Tu erai cel trădat, eu urma sa pletesc
Eu, care n-am avut rabdare să-mbătrânesc în așteptarea ta
Mi-aduc și-acum aminte de îngerul mesager
Cum mi-a întins pe tavă carțiele destinului
Cu buzele-arcuite într-un surâs feeric,
Punându-mă să aleg între Ofelia și Penelopa
Iar eu i-am râs în nas și-am spus: aleg Ondine
Apoi l-am înjunghiat cu sânge rece
Pe tine te-am uitat ca pe-un străin...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!