Doamne, tare mi-e greu in clipele de singurătate... Am inceput sa depind de toti ai mei, si cand nu sunt pe langă mine intru in panică... incep a gandi in hopuri... pun intrebari sperand ca pentru acestea nu există răspunsuri...
Am auzit că s-au descoperit genele alcolismului... Ce-ar fi dacă am duce copiii la cosmetician să le smulga genele astea? Am văzut eu, copiii au gene multe... nici nu se va vedea lipsa a două trei fire de păr... tare urati sunt adultii beti, tare schimonositi pe coclaurile vietii... Genele astea o dată smulse - nu mai cresc, nu? Stiu Doamne, biologia vorbeste de alte gene... făceam si eu haz de necaz, cu durere... prea am văzut multi tineri viteji, bravand cu betia... si chiar ma dor epavele oameni din jurul gropilor de gunoaie...Ce copii frumosi or fi fost ei... ce oameni frumosi ar fi ajuns daca le-ar fi smuls cineva genele astea...Chiar - Tu, Doamne ai fi putut face asta atunci cand ai făcut lumea in sapte zile...
Nu ma lasati singură, mi-e teamă de intrebările mele... mă biciuesc indoielile...
Eu nu ma duc niciodată să duc gunoiul... a trebuit să ajung si pe acolo, erau ai mei cu totii plecati... si nu se cădea să rămană gunoiul nedus...
Doamne, ai făcut om după chipul si asemănarea ta... asa am citit eu in Biblie... Pe drum, pana la gunoi m-am intalnit cu un băiat frumos ce vorbea urat si singur... in fata tomberoanelor era o fatucă ce se clătina strasnic pe picioare, avea privirile duse... bolnavă sărmana... se uita cu jind la doi bătrani beti , intinsi a somn-comă langa tomberoane...
Doamne, si acestia sunt oameni nu-i asa?
Nu, vă rog frumos nu mă mai lăsati singură, mi-e tare frică de intrebările pe care nici nu vreau să le aud...