Eu sunt o persoana care de multe ori face nota discordanta cu cei din jurul sau. Daca nu mi-ar fi teama ca s-ar interpreta ca si o dovada de grandomanie as spune ca sunt o persoana deosebita. Daca admitem ca societatea este distribuita conform unei curbe normale Gauss, probabil ca locul meu ar fi undeva inspre una din extremele acestei curbe, nu conteaza care extrema. Probabil ca ma aflu la ambele extreme de cele mai multe ori, insa foarte rar in centru, in zona de maxima concentratie a populatiei.
Cu toate acestea, cu toate ca experienta mea pare a fi atat de diferita de a majoritatii populatiei, cu toate ca am o perceptie atat de diferita de ceea ce pare a fi normalitatea, cu toate ca pun la indoiala cele mai "evidente" lucruri, cu toate ca mi se par "normale" lucruri neacceptate de ceilalti, cu toate acestea, nu reusesc de multe ori sa imi dau seama de unde vine diferenta aceasta. Nu reusesc sa gasesc intamplari extraordinare prin care am trecut. Cu alte cuvinte nu reusesc sa aduc probe concrete care sa explice aceasta perceptie diferita. Poate ca acest lucru se datoreaza tocmai "alterarii" perceptiei mele asupra "normalului". Astfel lucruri care pentru altii pot parea extraordinare, pentru mine pot sa treaca neobservate tocmai pentru ca mi se par absolut normale; si in acelasi timp lucruri care m-ar entuziasma sau din contra, lucruri care m-ar umple de manie, pe altii i-ar putea lasa reci, considerandu-le perfect justificate ca fiind parte a realitatii curente si deci absolut normale.
Toata aceasta filozofie mi-a venit in minte dupa ce am rememorat o intamplare ciudata prin care am trecut in timpul uneia dintre desele mele calatorii cu trenul dinspre Iasi inspre Oradea. Calatoresc foarte des cu trenul dinspre Iasi inspre Oradea datorita faptului ca sunt student la Iasi, dar parintii mei locuiesc in Oradea. In timpul acestei calatorii am intalnit 2 personaje foarte interesante.
Inca de la Iasi am nimerit in acelasi compartiment cu un student la economie din Iasi. Il chema Mihai Georgescu. Cu el am calatorit doar pana in Suceava. Acesta mi-a povestit foarte entuziasmat despre experienta lui in Italia. Fusese plecat un semestru cu o bursa Erasmus in Italia. Invatase foarte multe in acest semestru in Italia. Regreta foarte mult ca fusese nevoit sa se intoarca in Romania.
Din Suceava in compartimentul meu a intrat un alt tanar, cam de aceeasi varsta. Pe el il chema Costel, dar porecla ii era Covrig. El calatorea inspre Oradea ca si mine, iar de acolo urma sa gaseasca un alt mijloc de transport care il va duce in Italia... nu stia exact unde. Era pentru a 3-a oara cand pleca afara. Mai fusese o data in Franta si inca o data in Italia. Si se intorsesea acasa de fiecare data cu 2000 de euro.
Nu stiu nimic. Nu stim nimic. Suntem ingraditi la tot pasul de stereotipuri si paradigme. Si spatiul ramas liber in care putem sa oscilam este de fapt intreaga lume pentru noi. Aceasta mica bucatica este tot ce cunoastem noi din intreaga lume. Si in ciuda dovezilor cu care ne confruntam in fiecare zi continuam sa credem ca nu mai exista nimic in afara de aceasta bucatica minuscula, ca asta e intreaga lume. In afara de ce cunoastem noi nu mai exista nimic pentru noi. O mica bucatica din lume pe care o cunoastem si o acceptam si pe care n-am schimba-o nici in ruptul capului.
Lumea mare care ne inconjoara nu este o lume indeajuns de mica si de simpla pentru a fi pe intelesul nostru. Asa ca ii facem o copie lipsita de profunzime pe o coala de hartie pe care o impaturim si o bagam in buzunarul de la piept la loc caldut si sigur. Asta este de acum lumea noastra. Dintr-o privire am inteles-o si am invatat-o... am invatat-o asa cum am invatat materia pentru un examen.
Chiar daca geografia nu se rezuma spre exemplu la geografia Europei, daca profesorul ne-a spus ca examenul va fi din geografia Europei nu cred ca sunt multi cei care sa vor uita macar peste altceva in afara de geografia Europei. Si nici macar geografia Europei nu se rezuma la sumara insiruire de orase si tari din cursul domnului profesor cutarescu. Si totusi pentru cei care invata la examenul respectiv la asta o sa se rezume intreaga geografie... nici nu au nevoie sa invete mai mult pentru ca probabil vor lua note foarte bune la examen. Si totusi de aici si pana la a spune ca au cunostinte solide despre geografie mai este o cale destul de lunga de parcurs. Insa cati dintre noi ar fi incantati daca profesorul ar schimba materia pentru examen?
La fel si cu viata. Invatam doar ce suntem nevoiti sa invatam. Dovada ca sunt atat de multe feluri de a privi lumea. Si la fel ca si in momentul in care ne pregatim pentru un examen nu ne-ar conveni deloc ca profesorul sa schimbe materia pentru examen. De aceea incercam cu disperare sa ne pastram copiuta cu imaginea lumii cat mai departe de factori ce ar putea-o modifica.
Pentru ca odata facuta aceasta copiuta modificarile din lumea exterioara nu ne mai afecteaza. De fapt nu ne mai intereseaza deloc lumea exterioara. Pentru noi nu mai exista. Singurele schimabri care ne intereseaza sunt cele care survin pe copiuta noastra. Dar copiuta noastra fiind la loc sigur este protejata de majoritatea schimbarilor din lumea exterioara. Doar o mica parte din ce se intampla in afara reuseste sa patrunda pana la copiuta noastra.
Sa luam cazul studentului eminent din Iasi, participant la programul Erasmus, plecat timp de un semestru cu o bursa in Italia. Si in acelasi timp cazul unui tanarului de 22 de ani din Suceava plecat pentru a 3-a oara la munca in Italia pentru 2 luni. Cat de asemanatoare ar putea fi perceptiile lor asupra realitatii in urma acestor experiente... si in acelasi timp cat de diferite. Amandoi au vazut si alte realitati in afara de realitatea Romaniei. Si totusi nici unul dintre ei nu s-a putut elibera de imaginea asupra lumii pe care o avea din Romania.
Studentul eminent va continua sa injure cu si mai mare ardoare populatia saraca si needucata pentru prostia nemaipomenita de care da dovada si din cauza careia Romania nici nu se poate compara cu tarile Vest-europene. Caci a vazut el ca in Italia nu se asculta manele. Si cu siguranta oamenii din Italia nu ar vota cu acel candidat la urmatoarele alegeri... ar vota cu siguranta cu alt candidat.
Tanarul descurcaret va continua sa dispretuiasca si mai mult intelectualii si sistemul educational pe care se cheltuie o gramada si care nu produce nimic. Caci a vazut el multi studenti care invata pana pe la 30 de ani si care muncesc tot pe 200 de euro pe luna maxim. Si el dupa 2 luni in Italia s-a intors cu 2000 de euro. Acolo lumea munceste nu ca sclifositii din Romania care le e rusine sa puna mana pe o sapa si se plang tot timpul.
Iar eu, eu care nu am fost niciodata in Italia, dar care i-am auzit pe amandoi povestind... eu am luat din povestile amandurora doar ceea ce mi-a convenit mie si restul am uitat.