literatură trivială
cu nuanțe de rahat trandafiriu
sacagii metaforelor au secat
vocabulare antropologice
sunați hingherii
să castreze cronicarii comunitari
bourii moldoveni au greabănul
de ciocolată

“ești impertinent, tinere”
ar zice Baba Dochia
pe Dragoș
de exemplu l-ar durea
unde doare mai des
să vezi atunci descălecători
de neam și de țară
jucați în piciore
de-o babă retro-isterică

parodie lirică
sau neputința unei trăiri parodiate
mesajele poeziilor
sunt din ce în ce mai înalte
visceralitatea unei culturi
pardon de canal
otrăvind rădăcinile
mutantelor frunze

ar trebui să existe
un muzeu al spânzuraților
trupul în ștreang
e mai fix decât o pendulă
ochii ies din cap
vânătă atârnă limba din gură
chiar și sfoara
suspină ca un vis împletit

pete de sânge înfloresc
maci pe câmpuri de uitare
în praful din
aer plutește
un abur ușor
poate nu e
rece mai ai timp
să aprinzi lumânare
nu tăia sfoara morții
cad totdeauna-n picioare