agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-17 | |
Ma trezesc cateodata dimineata si ma intreb unde o sa fiu la sfarsitul zilei…
Ma intreb daca am vreun sens, daca toata viata asta si toata lupta pe care trebuie sa o duci merita intradevar… Sunt din fire un om mai slab, ca suflet, ca vointa, si ca om in general…tentatiile sunt asa de multe , si faptul ca sunt singur………..singur…un cuvant asa de simplu si dur in acelasi timp….. Drama cea mai mare a mea e, nu ca m-am nascut fara sa stiu, sau ca nu reusesc sa devin ceea ce vreau, ceea ce-as putea daca m-as folosi in sfarsit de ceea ce am… ca stiu ca am….dar……..de multe ori cand simt ca sunt aproape, totul dispare….drama cea mare e ca nu-I mai pot intelege pe restul… nu mai pot intelege de ce fac unii ce fac, de ce trebuie sa iubim ceea ce nu putem avea, de ce trebuie sa purtam mastile indiferentei cand am putea foarte simplu sa aratam ca ne pasa… de ce trebuie sa fugim tot timpul de lucrurile de care ne e frica……de ce sunt toti asa de slabi…..de ce nu pot uita…..de prea multe ori “nu” si “de ce”..pana in momentul in care am iubit si eu eram la fel ca ei, nepasatori si rece…. Dar acum…. Cand iubesc si sunt nevoit sa stau deoparte si sa-I privesc pe ei, cei doi …cand totul cade in jurul meu si nu-l pot opri, cand timpul dispare si tot ce-mi ramane sunt eu si un suflet slab, plin de indoieli si de intuneric…. Am zis ca ei nu ma inteleg…..am zis ca ei fug de mine…..am zis ca ei, ca ea, inca mai au ceva pentru mine, ca inca ma mai asteapta ……..ca timpul n-a murit pentru mine……….dar cat ma insel…nu ei fug, nu ei se inseala, nu ei refuza sa ma inteleaga….EU… eu sunt de vina.. ma uit in oglinda si tot ce vad e disperare, e frustrare si e abandon… Am spus ca iubesc…da…ii iubesc pe ei, pe cei multi care in fericirea lor tacuta si-n multumirea limitata pe care o aduce lipsa oricarei intrebari….as da orice sa ma pot trezi si sa nu mai stiu nimic………sa uit cine si ce sunt, sa fiu un om obisnuit…….vreau sa decad , sa renunt la aripile frante de atatea zboruri inutile spre lumina unei zile pline de intuneric… zi de atatea ori urata si dorita: ziua de maine…….ce cuvant puternic..maine….plin de sperante sau visuri sfaramate…. Pe mine nu ma asteapta nimic maine…doar alte si alte siruri lungi de lupte inutile cu un final mai mult sau mai putin multumitor….orice faci nu poti scapa de umbra lumii….as fugi, de fapt fug, si din cand in cand ma mai lovesc de cate un alt suflet, care in ciuda mea , se inalta cu aripi noi si frumoase, cu suflet frumos…… Se vorbeste de ingeri…….ei sunt ingerii, nu eu, nu noi care fugim sa ne ascundem, nu noi cu aripi mici si rupte……nu noi cei singuri…….. Am vrut sa o urasc, dar nu pot…am vrut sa n-o iubesc, dar ii simt prezenta langa mine, o aud in gandurile mele cum rade, o simt cu toata fiinta mea………si o caut tot timpul……am incercat de atatea ori sa-I dau o dimensiune, sa o pot cuprinde in ceva limitat ……tiparele n-o pot cuprinde…ma simt cu atat mai singur cu cat nimeni nu incearca sa vada de ce rasare soarele, sau de ce bate vantul…. Muzica ii apropie pe oameni….muzica ii vindeca………muzica ……….stau si-o ascult si-mi amintesc de lucruri sfinte pentru mine, de scurtul timp in care un om cu suflet mic, ca al meu, a fost fericit……aveam un suflet mare atunci….acum…in fiecare zi pierd ceva din el…dispare….in curand o sa dispar si eu…….. Ma uit acum la stele, si sunt reci, ca inima celei pe care o iubesc… Pentru ei nu conteaza ce esti…conteaza cum te vad ….simpatic, dragut,baiat de treaba….astea-s vorbele cel mai des intalnite in lumea mea….dar toate se opresc aici….chiar si curva de aseara s-a oprit aici……..jocul o amuza…pacat… imi esti simpatic, imi zicea……..dezgust ……….aproape am urat-o….dar acuma o compatimesc….alti oameni, fara obraz o sa o caute…. nu vreau parte la sarada lor murdara…….. vreau un suflet curat …. Vreau sa scap….sa pot sa plec undeva unde sa fiu liber…..sa fiu liber sa fug, sa plang, sa strig, sa urlu, sa ma bucur, sa simt ca traiesc, sa iubesc…. Viata ma incorseteaza, ma strange intr-un pumn de otel, ma impiedica sa gandesc, sa respir…….dar totusi pot striga…. Si strig cat pot de tare: “Viata …imi esti datoare cu o moarte!!”. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate