Mi-e tot mai greu sa traiesc in preajma mea! Ma apasa cuvinte grele, amintiri dulci-amarui si durerea faptelor mele.
Bantuie imaginea lui, cu cat ma indepartez mai mult, cu atat alunec mai adanc in obsesie.
In sarutarile unuia ma ascund, in cuvintele celuilalt ma revolt, victoria asupra altuia ma incanta, si gandul meu e tot cu el.
Alunec in propriul intuneric, doar pe el il gasesc. Incerc sa fug, sa rup lanturile ce ma tintuiesc langa el, se sfasie in mine bucati, in iluzii se destrama inima, in cuvinte se pierde speranta, eu il iubesc tot pe el.
Colcaie ura si durere, monstrul se hraneste cu viata... Candva ma agatam de tine, uitam albastrul sus pe cer, sclipirea ascunsa in zare.
Ochii mei te privesc ca odata, acelasi tu, te-ndepartezi in graba. Azi pierd ultima lacrima. Imi desprind speranta din suflet, ma predau durerii si te uit inima...