agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-25 | |
M-am supărat pe lunga întoarcere la umbre
Așa, în noaptea caldă ca un bătrân ursuz Ce a-nțeles din vreme iubirile deșarte Și a trecut cu-n zâmbet peste tăcerea lor Bolnavă amintire! Lăsând culori celeste Să muște din lumină – poftind neînțeles Câte un înger pentru colecțiile de-o vară Ce poate fi în urmă schimbat pe altceva Fie că e o ființă ori un obiect din casă Ce le aduce-n minte orgoliul împietrit Fie că e o artă – edenizată-n pragul Vreunui mileniu bolnav de tragicul sfârșit Da, le-am iubit! E vina ce-o port în astă seară Jucându-mă cu versul nebun si plictisit De-atâtea vorbe sterpe, de-atâția ochi șăgalnici Și de tăceri, de scuze, de-orgolii de copii Bolnavă amintire! Spuneam, zâmbind ușor Chiar supărat pe lunga întoarcere la umbre Cu gândul, vezi, la ploaia din dimineți albastre Când alergam… din suflet smulgând câte un vers Așa de crud, în sânge, să îl ofer în taină Călcând grăbit pe îngeri, certat cu Dumnezeu În schimbul unui zâmbet abreviat în pripă Cu două puncte negre și-o paranteză rea Îngenuncheam minciunii, vrăjit fără-ndoială Și adoram nesațul otrăvii din pahar În jocul unei muze tăiam cu jurăminte Câte un ceas din iadul întoarcerii-napoi Ori desenam răspunsuri vrăjit de întrebarea În care-o vânătoare certa pe-altcineva Căzându-i pradă astfel în plasa de cuvinte Cu înțelesuri multe dar fără rost ades Dar vinovat în toate ca fluturele nopții Ce-și arde, vezi, aripa dorind o ne-nțeleasă Lumină, ce străină, îi este de prisos Din lumea lui, fugarul, s-a ridicat prea sus? …și nici n-am scris cinci strofe în metrul plictisit… Vorbind despre iubire? Ori numai de orgolii De valuri sparte-n noapte să nu mai amintesc Resuscitând destinul nebunelor contraste Pentru o seară - ajunge… un zâmbet curativ Un tratament psihozei iubirilor deșarte În care doar greșeala este un act legal Când sufletul se cere a fi tăiat bucăți Știind toate acestea îmi place nebunia Și-a ne-sfârși în cercuri cuminți câte un vers Așa de crud, în sânge, să îl ofer în taină Călcând grăbit pe îngeri, certat cu Dumnezeu…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate