Trebuia să calc cu varful aripii spinii aceia ai nepăsării... trebuia să mă doară in apus steaua ce cădea... Dulce nepăsare, amintire rătăcită... Dată, pierdută - la vămi de iubire, pentru o nelinste atat de străină si, totusi, atat de otrăvită...
"Ati promis ca ne veti aduce niste poezii, ati promis ca veti mai trece pe la noi, si n-ati mai venit..."
Cuvinte, stiu eu - incercări de a mă readuce intre oameni...si o soapta de răspuns...poate vă voi trimite ceva... deocamdată nu mi-e de mine...
Trebuia să vin să mă bucur de aparitia cartii acesteia...o asteptasem si eu, voiam să vad mai multi tineri interesati de aceasta Insula a Serpilor... dar, bucuria pe care o traiesc mi-e ciuntită, tocmai de absenta tinerilor... de dorinta lor de a cunoaste istoria...
Sau poate că marea, că vara, că muzica, că vacanta...
Lăsati-mă, trebuie să plec...să astept toamna, să-i astept pe tineri, să mă satur de entuziasmul lor...lăsati-mă să visez, că le pasă..si lor, dar si adultilor alesi, doritori de-a fi alesi, sa duca spatiul acesta mai departe in dăinuire...


Tristete pe marginea bucuriei de la lansarea cărtii "Insula Serpilor" scrisa de moțul prof. univ. Dominut Pădurean, carte deosebita, muncita, bogata in detalii ce trebuiesc cunoscute... Carte ce-si asteaptă cititorii...