M-am gandit astăzi pentru a nu știu câta oară la așa numita școală a vieții care e aruncată în eter de atâtea ori dar cu aceeași atitudine... am trecut cu mare grijă prin vieți de oameni, prin Carte, prin cărți, prin sufletul meu, si am ajuns la o concluzie simplă, clară și duhovnicește logică: cine a înțeles bine viața nu mai poate trăi fără să se iubească pe sine, să-L iubească pe Dumnezeu și să-i iubească pe cei apropiați lui! cu cât mai adancă înțelegerea cu atât mai adâncă dăruirea! și ce mi-a părut mai interesant e că de la o vreme începi să te rotești... adică, cu cât iubești mai mult, cu atât mai mult înțelegi viața. viața ta, a Lui, a lor... și devii planetă, stea, Univers...