Cele ce urmeaza sunt niste amintiri ceva mai vechi si dateaza dintr-o perioada in care fiecare dintre televiziunile nou aparute in goana dupa audienta invitau masiv telespectatorii ademenindu-i cu tot felul de premii sa vina cu mic cu mare sa sarbatoreasca diverse lucruri impreuna.

Cu ceva vreme in urma Protv a organizat Ziua Internationala a Sexului Slab.Va mai amintiti cum suna anuntul? Ceva de genul ca daca stim o reteta delicioasa sa venim cu ea si sa le demonstram alesilor cat de mult ii iubim.
Cum n-am putut rezista la o asemenea chemare, care suna a promisiune de intilnire de gradul trei spre patru cu VEDETELE PROTV, mi-am incalecat autopasul si-am pornit.
Ajunsa aici am descoperit ca nu eram singura amatoare de stat la coada.
Erau cam douazeci de reprezentante ale sexului in cauza ale caror chipuri reflectau in mod diferit amprenta timpului: de la pustoaice cu fete invadate de pistrui sau suparatoarea acnee, femei, care avusesera constanta grija ca timpul sa nu-si faca prea tare de cap, pina la gospodine care evident nu paraseau niciodata universul gastronomic, iar acest lucru era tradat tot de infatisare: silueta deformta plastic, zimbete incomplete, par de culoare incerta coafat tip matura.
Desigur, ca nu mutenia ne caracterizeaza, asa ca rumoarea a prins glas.
Totul a pornit de la o intrebare aparent simpla :
-De ce ne-au chemat aici? Se auzi o voce plicisita de adolescenta. Eu am venit aici pentru ca speram sa-l vad pe Razvan si sa-i cer un autograf.
-Pai, n-ati auzit- spuse o alta doamna cu o fata pe care nu si-o mai studiase demult in oglinda si care ar fi dat emotii fatale cardiacilor- Ne ducem si facem retetele. Uite, acolo in fundul curtii este o bucatarie. De ce ar fi adus-o aici daca nu pentru noi?
-Eu cred ca ar dura prea mult ca fiecare sa-si arate valoarea de artista la cratita, am intrat si eu in vorba.
-Duduie, mi se adresa o doamna miniona cu silueta de liceana ambalata intr-un palton mov, priviri caprui autoritare si freza neagra corb tapata excesiv, daca vad eu bine instaleaza niste microfoane in curte. Nu ne pun sa le facem ci sa le zicem in fata camerei de luat vederi.
Brusc luminata de aceasta explicatie am incercat s-o conving cum ar arata pe sticla ca fiecare dintre Eve sa vina cu reteta ei si s-o recite in stilul direct:"cinci oua, o cana de faina, o cana de zahar, se separa ouale…". Pai, cu mutrele noastre interesante am fi plictisit o tara intreaga cu siguranta.
-Eu cred ca are dreptate. Ce rost ar avea sa le recitam sau sa le facem, ar fi prea multa vreme de pierdut si n-ar avea nimeni atita rabdare sa astepte, mi-a tinut parte tinara amatoare de Razvan.
Intre timp se strinsese lume de un meeting, iar de vis-à-vis o ceata de gura casca cu sacose pline sau goale se holbau la noi si se intrebau ca tot romanul de bine: Ce se da aici?
Daca n-ar fi existat oameni de ordine cred ca sirul nostru cu grosime variabila in functie de prezenta neamurilor ar fi devenit o gramada cazuta ca la jocul de rugby.
-Eu nu vreau maica sa intru, ne-a spus o bunica cu un pichinez in brate, ii tin rind fiica-mi ca s-a dus sa alapteze.
La un moment dat dintr-un taxi au coborat doua tipe la metru una dintre ele copia uzata a celeilalte: inalte, cu parul negru incarcat electrostatic, fiecare cu blana ei (iepure speriat), proaspat iesite de la un salon de retusare rapida.
Doamna cu fata de spaima a exclamat:
-Ia uite la astea cum a venit aici!
-Cred ca deobicei ofera si un peisaj agreabil inafara de potol, mi-am dat eu cu presupusul.
In orice caz dinsele au sarit etapa cu coada si-au trecut in curte sub privirile invidioase ale celorlalte aspirante.
O muzica uschita de discoteca inghiti brusc conversatia, spre deliciul aripii tinere, care uitind de conveniente incepu sa-si agite posteriorul in figuri inspirate de moment. In balamucul general isi facura intrarea la tol festiv, respectiv geaca de piele si pantaloni, Andi si Razvan, cu miinile infipte in buzunarele pantalonilor si cu pasi imprastiati pe scari.
Fata de linga mine imediat se imbujora la fata si incepu sa se agite strigind:
-Razvaan! Hei, sint aici vreau si eu un autograf? Poate il rogi tu si pe Andi!
Cei doi se intretineau la o tigara aruncind priviri plictisite si fara adresa multimii de potentiale victime ale farmecului lor mediatizat.
Mutra mea de ochelarista de treaba nu a intirziat sa-si faca efectul magic si m-am trezit ca ascult confesiunile tinerei despre cit de indragostita este ea de toti masculii din Protv, dar mai ales de Razvan pe care a putut sa-l atinga odata cind a venit in multime, despre faptul ca era infiata de o matusa tinara si sprintara care se uschise in Italia si voia sa o duca si pe ea acolo, dar ea dorea sa-si gaseasca amorul pe plaiurile noastre sarac de mioritice…si ar mai fi continuat daca nu ne-ar fi despartit inspirat cei care permiteau accesul in curte.
Am intrat, s-au zgiit unii la mutra mea din buletin si nu s-au speriat, apoi am primit o garoafa, o insigna si un fel de felicitare cu un loc de poza la Polaroid. Erau mai multe cozi incurajator de subtiri in fata unui panou urias pictat cu flori cu loc de bagat capul in mijloc. Misterul a fost elucidat. Eram aici nu ca sa spunem retete ci ca sa facem o declaratie de dragoste alesului (ne)oficial.
O tipa 99% picioare ambalata in streci si geaca de piele neagra ne-a trecut pe o lista si ne-a instruit:
- Intrati prin spatele, panoului! Bagati capul acolo spuneti in doua minute ceva frumos! Dinsul o sa va faca doua poze. Una o sa ramina la noi, iar cealalta la dvs.
Asa ca totul devenea neasteptat de simplu.
-Aoleu maica si eu ce sa spun? Isi puse mina la gura doamna care nu se privise demult in oglinda. Eu nu vreau sa-mi faca poza ca nu pot sa rid din cauza ca mi-a cazut lucrarea.
-O sa va descurcati dvs. pentru ca puteti sa va mai ginditi.
Am emanat si eu niste ginduri despre fiul meu(fiica mea era in faza de proiect la vremea respectiva) sotul meu si alte neamuri, dupa care m-am ales cu zimbetul meu larg comprimat in petale de margareta impachetat in felicitare. Am iesit in extaz plutind spre casa cu iluzia ca ma voi vedea la televizor.
Cred ca tipul, care era operator a uitat sa porneasca camera sau o tinea pe post de sperietoare ca sa fim fete cuminti.
Cind am venit acasa dupa doua ore de stat la varice, soacra mea voia sa stie ce-am facut cu retetele ei. I-am spus ca poate vor fi publicate intr-o carte de bucate.
Imi amintesc ca am fost o telespectatoare fidela incercind sa ma zaresc prin multimea de chipuri care defilau pe ecran. N-am fost nici o doamna grasa, nici o batrinica, sau pustoaica ciupita de varsat. Nu mi-am zarit sora geamana pe care n-o aveam decit pe dubla de la filmare.
Cam atit a fost.