Adierea vântului imi învăluie creierul,
saturând materia cenușie(acum lipsă) ,cu glasuri
acum moarte, de mileni...

Stafi vii prin istorie rătăcind,
ce strigă celor ce sunt, să nu repete !
la fel ca ei...
Viata aș trăi , in van, în alergare spre deșertăciune

doar vise, ignoranță, și durere...

Opriți, voi glasuri surde!
Inima îmi este plină doar de fiere...