Ti-am sorbit sangele-
era fara gust;
spunea povestea ta,
poveste de om fara viitor,
de om prea devreme bolnav
si care trebuie sa plece.

Am tacut, nestiind
sa-i descifrez povestea.

Cuvantul frant nu m-a ajuns
decat prea tarziu,
cand sangele tau se oprise
si incetase sa-ti oboseasca
trupul decompus
de durerea plecarii.