...Inaintez pe sub castanii de langa Cinema cu o vioara intr-o mana si cu tine in gand.
Te chem, nimeni nu stie. Ce are-a face?
Si daca-ai veni...N-are a face!...
Chemarea in sine imi da sentimentul ca pe langa mine ramurile ganguresc spre nori si fructele se rumenesc in gaoci de ganduri.
Sa nu vii! Imi place doar sa te chem!...
*

* *
Iluzii.., iluzii cu limpeziri de stropi albastri de nori. Doar amageli!
Toamna isi plange disperarile la discretia tuturor.

*
* *
El nu e niciodata unde vreau eu: cateodata in gand, altadata in minte si cel mai des doar departe de mine.
Mama nu-l iubeste, eu...nu-l mai cunosc...
I-as scrie mii de scrisori in fiecare zi pe frunzele de castani scuturate pe alei. Dar mi-e teama ca frunzele s-ar intoarce si n-ar aduce nici un raspuns.
O sa-ti sadesc un castan langa mormant, tata, ca sa nu cutreieri aleile in cautarea scrisorilor de la mine.

*
* *

"Sa nu ajungi nebuna ca mine, ca salciile despletite de vant si ca spicele inaintea seceratorilor!..."
Un nebun isi scutura creierii pe alei... Toamna a des-creieratilor!...Nebunul se multiplica la casa de nebuni.

*
-* *

Nebunii ma privesc indignati; vroiam sa-i vad, atat...
Toamna, nu ma deprima. Dar eu ii deprim pe ei.
Incerc sa creionez chipurile indracite pe un caiet vechi de matematica. N-am talent...sau nu mai au ei chip?!...

*
* *

De cate toamne are nevoie un melancolic?
De nici una, toamnele au nevoie de el... Intrebati-le!

*
* *

Ingeri fara de chemare/ toamna fara sentiment/ Dumnezeu cu-asemanare/ convorbiri la cent.
Mintea mea se joaca, stii,/ cu cuvinte de la tine/ de te cheama,/ tu nu vii,/ dar mi-e bine.
Te-am schimbat pe nepasare/ poti sa mori, de vrei./Steaua mea, spre alinare,/ m-a imperecheat cu zei.