agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2507 .



Jozsi
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ICS ]

2004-09-10  |     | 



Cum ar putea fi reintalnirea peste ani?

Pe amicul Jozsi l-am cunoscut – eheeeeeeeeeeeeeeeeee... cred ca as putea mai degraba descrie contextul decat sa contabilizez anii trecuti de atunci. Locuiam in acelasi apartament inchiriat in gasca, imparteam o bucatarie, ne injuram dimineata in usa baii, uitam spaghettele uscate in oale ce incepeau sa se inverzeasca pana ne induram sa le varsam in cosul de gunoi (oricum plin), pe pereti zaceau, in postere, vedete pop si rock, idoli mai multor promotii de studenti iar drumurile de weekend la munte sau mai stiu eu unde erau mai mult decat sacre (pe vremea aceea, sfarsitul de sptamana era scurt, mai ales cand ii asteptam pe colegii ce aveau curs de mineralogie sambata de la ora 12, cu Nae, prodecanul).

Ne dezlantuiam in orgii culinare multiculturale, el avea palinca buna din Lapusul sau natal, eu veneam cu niste condimente aduse cu sacrificii de la sarbi si mai furam amintirilor retete care niciodata nu dadeau rezultatul scontat dar care, la urma urmei, se constituiau in geniale inovatii gastronomice pentru care unul dintre noi sau (ok, sunt generos) gasca de bucatari fara licenta cu certitudine ar fi primit premii internationale (nu-mi amintesc de vreo indigestie).

Si ne enervam impreuna cand, pe cefereu, nasul incerca sa traga mai mult decat merita. Ce rahat, de la Petrosani la Simeria (cat mergeam impreuna) tariful era clar stabilit (va rog, la interminabilele devalorizari carora le-am supravietuit, nu-mi cereti cifre!).

Am plecat, precipitat, sub presiunea saturatiei; se schimbase lumea de afara, trebuia sa schimb si eu, ceva... pe mine, poate!

N-as avea curajul sa te caut. Mi-e teama ca am pornit mult prea divergent. Jozsi, sa nu uiti, Darie!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!