Ma ascund in a mea palma si simt buricele degetelor cum preseaza ceea ce sunt.Ma doare ghemuiala si stau incomod dar ma strang mai tare ca sa pot visa.Mi-aluneca al meu cap printre aratator si degetul mare si e zgariat de unghie …Durerea,ah durerea!!!!.....stropul simtirilor unui suflet cutreierat de….sentimente.Prelingereea sangelui o simt ca o lumina si ma loveste deodata ideea ca sunt. Ochii zambesc de durere soptind gurii ca au atins Nirvana…..
Mi-e frica de faptul ca poate vezi extazul asa ca strang mai tare degetele si capul mi se lasat pe spate…..ah ce frumoasa e lumea cu susul in jos!!….Sangele zgarieturii imi curge spre gene si reusesc sa vad lumea in rosu…Ametesc privind lumea mea de care nu ma mai satur dar clipesc nemurirea ca sa pot sa sufar.
Uiiiii!!!!Incordez pleoapele si ma strang in palma din ce in ce mai tare caci vreau sa ma pastrez mie in lumea mea intoarsa …ahhh…simt degetul mic in incercarea lui de a-mi da durere dar nu face decat sa ii sopteasca gurii sa rada,si atunci ilaritatea ideii rasuna in camera pura ca o picatura intr-o lacrima.
Rad caci ametesc privind puritatea sub apasarea puternica a fiecarui deget ,fiecare durere imi da apogeul veseliei si simt ca mai am o eternitate plina de chin si am sa ajung la fel de nobila ca Buddha….
Si ma strang mai tare in palma caci mi-e frica sa nu vina ziua in care am sa plang de fericire ; ziua in care sa-mi rada sufletul intens si rece…Iubesc suferinta din lumea mea pura si rosie!!!!
Acum…sangerez de cinci ori sub unghii si imi storc ai mei ochi ca pe niste suculente lamai .Lacrimi albastre prind cu buzele si astept ziua in cara se il simt pe Buddha.