Mi-e bine, preț de-un zambet si de-un Bună ziua, ies dintre micile mele mari probleme complexe, atunci cand intalnesc oameni ce mai stiu să zambească, să spună parcă din tot sufletul: Bună ziua, si ziua să pară chiar bună...
Cand am ajus prima dată intr-un sat de munte, copilă de asfalt orăsenesc, cum eram - m-am mirat foarte mult auzind pe toată lumea spunand: Bună ziua. Eram respectuasă in arealul blocului unde locuiam, imi salutam vecinii, dar in afara blocului nu spuneam nimănui nimic, nu aveam voie să vorbesc cu străinii - erau periculosi... E drept că mie nu mi se păreau periculosi, dar indicatiile pe care le avea dădaca mea erau clare, si eu pe atunci nu călcam nici o interdictie.
"Taie, mi-am intrebat eu bunicul, pe la voi, pe aici, oamenii străini nu sunt periculosi? Pot vorbi cu ei fără să mi se intample nimic rău?"
"Da ce pe la voi, pe la oras, oamenii muscă?! Despre ce străini vorbesti, aici toti oamenii sunt de-ai locului, si ne stim, si ne spunem bună ziua. Putea si tac-tu să te invete să spui bună ziua, nu să treci pe stradă ca si cum ti-ar fi mereu frică de cineva sau ceva... Să ridici fruntea din pămant, să te uiti in ochii oamenilor, să zambesti si să spui bună ziua, zilele se fac bune dacă oamenii nu se dusmanesc, dacă nu trec indiferenti unii pe langă bucuriile sau tristetile altora."
Multe mi-a mai spus bunicul, si multe le-am uitat, da n-am uitat niciodată că a spune Bună ziua cu zambetul pe fata, cu convingere, e ca si cum ai putea vrăji vremea... Nu stiu sigur dacă o fi sau nu asa, dar eu chiar si acum la aproape o jumătate de secol, cand spun bună ziua zambind si mi se răspunde la fel, mă simt ca o fericire... Fericire sub formă de zambet... Simt din crestet pană in varful degetelor de la picioare, că nu sunt singură, că un zambet si o vorbă bună pentru o clipă mă face să ma simt ca intr-o poveste...

Ma veti ierta

Stiu, n-am scris aici nici un pic de literatura, unii se vor grabi să mă amendeze, m-am obisnuit, nu-i nimic... teanc de amenzi am strans, pe care le-am plătit cu zambete amare (totusi - zambete), m-a bucurat peste masura Bucuria pe care i-ati oferit-o mai toti d-lui Vali Nitu, bucuria lui in fata generozitatii dv. a acelora care n-ati trecut indiferenti pe langa ziua sa aniversara... Meritul e al Mariei Prochipiuc, ei ar trebui să-i multumim, mie personal, gestul acesta generos mi-a adus aminte de puterea de a fi ferict intr-un zambet, o urare, sau cum am mai spus printr-un simplu buna ziua....