Mesaje pe internet... Zambete, oameni, salcie verde, ultima salcie verde plangand pe la poale in frunze galbene... Si hai sa-mi verific căsuta postală, si hai să mă mir că mai există iubire, zambet prelins ca o lacrimă de durere in clipa infinitului...
Diana Þugui, sotia lui Ion Þugui mi-a scris cateva randuri, o femeie a mării, o iubire de aici si pană dincolo de infinit mi-a trimis o adresă de net/ http://cartipentrutine.tripod.com , loc unde spiritul lui Ion Þugui respiră si isi asteapta vizitatorii.
L-am iubit pe Ion Þugui, cu o iubire plină de respect, am cunoscut-o si pe Diana, am plans atunci cand am aflat că a rămas singură cu băiatul lor, să infrunte ceea ce se numeste viata, atunci cand Ion s-a decis să treacă dincolo, să adoarmă putin... Pentru mine Ion Tugui n-a murit, eu nu admit inexistenta celor pe care ii iubesc, nu stiu cu cată atentie urmăresc zodia pestilor in care s-ar părea că sunt, asa cum urmăresc zodia Capricornului sub care s-a născut Ion, sperand să aflu vesti despre cum se potrivesc prezicerile astrale de aici si de dincolo... Vă rog, măcar pe acei care mă cititi si ati citit măcar o carte a domnului Ion Tugui să vizitati site-ul pe care Diana l-a făcut peste timp cadou sotului ei... asa fiindcă " Totusi, iubirea există".

Tot in căsuta mea postală am găsit mesajul plin de iubire al unei alte Diane, tanara studenta care voia cu orice chip sa afle ce face, cum se mai simte Tatiana Stepa...
Spun cu sufletul plin de lacrimă, cu inima inrourată de dor că fetele acestea două, aceste Diane prin mesajele lor pline de dor si iubire mi-au demonstrat cu prisosintă, versurile lui Adrian Păunescu: "Si totusi, există iubire". Ce mi-as fi putut dori mai mult de la aceasta toamnă ce i-si plange galben ultimele frunze?!