aici
sub adăpostul pleoapelor trăiești
râzând la același banc sec
fără prea multă logică
aici
pe lângă motorul ăsta învechit
uit că exiști
mi se deformează sufletul de ironie
strecurată subtil în ochi
și de cuvinte trase la polizor
pe sub piele își fac mușuroi azi și ieri
stând în aceeași poziție
scrâșnind din canini
cu limbile scoase ca două cățele crâncene
transpirația încremenește în palme
sprijinindu-se pe inelar
zbieraseră atunci otreapa deshidratată
și ochii ce vroiau să mai zăbovească
în amintirile cuibărite aici
sub adăpostul pleoapelor
aproape de motorul ce încă mai toarce
piele de om