agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-26 | |
Tocmai am facut dragoste. I-am soptit la ureche ca o iubesc ,de multe ori ,foarte des, nu mai aveam aer. E cel mai apropiat lucru, acum, de ceea ce cred eu ca inseamna "a iubi". Doar ca e tare departe de ceea ce se spune ca ar trebui sa fie.
Una din placerile LUI cele mai mari e sa le perverteasca. Paranoia ma impresoara usor, cu grija, aproape pe neimtite, insa indeajuns de prezenta ca sa STIU ca se intampla. Nu are haz pentru EL daca nu anticipez, macar cu putin ,ca in cateva zile, saptamani, cel mult luni, ceea ce stiu acum cu certitudine va fi mai intai usor deformat, apoi tot mai denaturat, stalcit, mutilat, rupt in bucati, dizolvat. Dar nu pentru totdeauna. Amintirea reala e pastrata pentru regrete, regrete din belsug, insa pentru mai tarziu. Deocamdata se delecteaza aratandu-mi ,tacut : O vezi ? O vezi cat e de perfecta ? Cat e de perfecta pentru tine, cum te priveste, cat de mult te iubeste ? Ei bine, nu va trece mult, si te voi face s-o vezi hidoasa si perversa, urata si decazuta si murdara ,si ai sa scuipi, si ai s-o urasti pentru toate cruzimile la care te va fi supus. La care vei CREDE ca ai fost supus. O suspectez la fiecare pas, o analizam amandoi cu un ochi fix si neinduplecat. Fiecare greseala ,contradictie, nesiguranta, teama, analizate , notate ,puse in memorie pentru mai tarziu, cand vom avea nevoie de toate detaliile ca sa tesem impreuna o intriga complicata, cu doi actori, care se termina invariabil la fel. Pana atunci insa, pana la despartire, exista supliciul zilnic la care o supun in doze infime, ura distilata cu atentie si strecurata indaratul fiecarui cuvant de alint, batjocura voalata si ascunsa in echivoc, loviturile si revenirile tandre, acuzele si iertarile cu care o gratific apoi si cu care ii smulg in final cate un zambet printre lacrimi. Si ea face la fel. Oare si ea face la fel ? Ea reuseste sa planga. Am reusit si eu sa plang. Dar tineam lacrimile astea ca pe un as in maneca, pentru un moment in care credibilitatea mea depindea de un efect special. Am plans la fix, magistral, totul a mers perfect, am plans impreuna dar apoi lacrimile i s-au uscat prea rapid si toata intamplarea a fost prea repede uitata. Incep sa cred ca locuieste in ea un adversar la fel de inversunat si lucid ca si in mine. Altfel nu as putea-o uri atat de mult. ............................................... Am visat-o azinoapte. Ne zbateam pentru mai stiu eu ce scopuri imediate, concrete, sau ceva similar. Nu reuseam, am pierdut-o, ne-am reintalnit mai tarziu, ea abandonase lupta cu mine si alaturi de mine, incepuse sa mearga separat, pe un drum al ei. Si am regasit-o senina, linistita, impacata cu lucrurile din jur, eram invidios pe zambetul discret si privirea usor absenta. Nu ma mai iubesti ? Mi-a spus simplu, zambind din nou, absent, poate ca nu, poate ca nu.. Azi dimineata m-am trezit plangand. Am plans cu tot corpul si m-am trezit in convulsii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate