Departe de mine
ziua asta a doua - de Crăciun,
sute de ani,
anii ăia din trei zile, sau trei clipe,
cum vrei tu in povestile alea
pe care le taci voiniceste,
departe de mine
la marginea patului
in sărutul zvacnit
al spatiului smuls
plin de toate umbrele mele
imbrățisand umbrele tale...

Departe de mine
moartea păsării albastre
rănită
de cioburile stelelor căzătoare,
aproape: moartea mea nemurită
hohototind nebună
sub luna asta disperată
ce nu poate ințelege
cum de incape
atata depărtare
in ceea ce-ar fi trebuit să insemne
o viață in acel inlănțuit
impreună...