Stiu ca ai fugit
din cetatile unde murisesi
indelung asediat - stiu chiar si asta
dar la care ceas al noptii
incepind cu a cita vertebra devii
tu cu adevarat fratele meu

venind spre mine palid si clar
mai putin palid si mai putin clar
pe drumuri torturate
cu al cui glorios trecut ma cauti

se elibereaza fruntea ciresului sub balcon
descresc porumbeii
o ceata
o confuzia necesara
a zorilor in care s-au inecat saxofoane
si cu tunet cadem fiecare in sufletul altcuiva