Îngerul meu orb
se plimbă prin orașul cuvintelor
împidicându-se de secretele noastre
până când jocul nostru rostogolindu-se
l-a ucis...

și cuvintele au rămas nelocuite
goale
ca un mormânt îngrijit
pe lângă care vom trece gândind fără noi
...ce frumos este...