Parodie de tristețe, plecată pe litoral
Să cearnă nisipul din scoici,
Să ascundă răul în adâncuri,
Cu o undă de revenire
La maturitate, plină de libertate
Cu un mesaj de iubire printre semeni.
Voința adâncurilor adusă la suprafață,
Pe țărm, lovindu-se de bărcile speranței,
Se împraștie în lumea largă, odios
Cu scântei de lumină ricoșate din stânci,
Să lumineze sufletele celor neajunși.
La împărțeala darurilor poți fi lipsit
De a fi trecut pe listă ,
Însă dacă ai voință, poți fi în paradis,
Să admiri irealul neatins.