Acum mi-e foame. Somnul mă învinge,
Dar vreau să uit de fada armonie,
Să mă cufund în veșnică orgie,
Să sorb uitarea ce pe-obraz m-atinge.

În drumul meu doar patimă să fie,
Însingurat în pusta ce se-ntinde,
Să-mi cumpăr viața ce pe-un ban se vinde
La colț de senectute sau pruncie.

Pornirile din trup hrănesc plăcerea
Și-n casa mea sunt robul lor cel mut.
Ele îmi fură rostul și averea,

Pe cuget flasc pornirile-și ascut.
Urlând să fac precum le este vrerea,
Îmi părăsesc odaia-n neștiut.




4 iulie 2004