agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2434 .



dissertatio
poezie [ ]
"Îl vad pe Dumnezeu și nu mor"

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [angela furtuna ]

2005-01-29  |     | 



D I S S E R T A T I O





încîntec de adus pe lume lumea unui homo zapiens






1. primul sunet de după dezvrăjirea cuantei




play, Aaron, și întoarce-te să te naști,
întoarce-te să te naști și cîntă,
cîntă și ține-te de pîntecele mamei
ca de un cui ruginit pe cruce,
intră în fiara unui cuvînt și botează-te,
botează-te ca să nu te ștergi
din textul cu care toate au început,
și sîngele în apă,
și durerea în coastă,
și carnea în spasm,
și ochii din care crește bărbatul invaginat



viu nu poți fi decît în tăișul clipei,
viu te mistui pe limba ce
te rostește încă și te amăgește,
viu ca un maț plin cu litere.
viu nu poți sta decît în vid
cum în pîntecele meu
pătrarul lunii arhiereu



umbli pe strada latină ca fumul gros,
e abia ora 20 și noaptea îți linge urechea.
deja mersul tău de cîine
a scos toate curvele în vitrină



play, Aaron și găsește-mă.
pămîntul de sub pielea de sticlă
a femeii îți încîntă auzul
cu sunetul lui de vin vechi.
te urci în pod și te piși în axilele nopții,
de departe se aude mugetul unui port
ce te leagă de țara natală
prin mirosul de vapor plin cu tămîie




play, Aaron și crede în ziua
cînd te vei uita în palmă și mă vei vedea:
mai degrabă neagră,
mai degrabă albă,
mai degrabă cuantă







2. al doilea sunet de după dezvrăjirea cuantei





play, Aaron, lucrurile sînt de fapt cu
mult mai simple decît ființele de la sfîrșitul
timpului .
am luat o pîlnie și am umplut-o cu saliva
privitorilor. am mestecat bine conținutul
acelui vis și l-am scuipat în cenușă.
pe mine m-am scuipat ca să mă nasc
în roua post-modernă a unei petale încremenite.
subiecți dezinteresați priveau lumea virtuală
cu o anume blazare prost jucată,
ei s-au atins de mine
de atîtea ori înainte de a mă vedea
și s-au stins sfîrîind
ca o imagine suptă



alergi și mă înșfaci de privirea
care se învîrte în jurul meu
ca un bărbat de celuloid și zappează.
n-ai să mă crezi, dar ceea ce ți-a rămas
în amintire este gustul acela sublim
de la instaurarea unei alte estetici.
nu mă mai cauți de mult
și tocmai acum eu sînt tot ceea ce se
vinde mai ieftin în viu



play, Aaron, simt pe piele
mănușa ta de cauciuc stăruind
să–mi curme copilăria
cu vocea unei neatingeri de prezent.
port în mine un cîntec
pe care nu-l vei auzi
decît atunci cînd te vei naște,
mai degrabă singur,
mai degrabă unul,
mai degrabă tot








3. al treilea sunet de după dezvrăjirea cuantei





play, Aaron, și leagă-ți de gît o clipă
cît un bulgăre de bazalt.
aruncă-te în gol și privește-mă
drept în ochi ca pe un lucru.
pe unde nu ai mai călcat,
iscă-mă din iască și pască
și lasă toți bărbații să mă nască

n-ai mai fi viu, dacă nu te-ai zdrobi
de toate obiectele cu care arta
îți dă tîrcoale
înfășurîndu-te în coarnele ei de fum gros.
n-ai mai fi viu, dacă nu te-ai strivi
de irișii zemoși ai ecranului.
strada latină începe numai atunci
cînd vrei tu
cu mirosul ei de femeie muncită,
cu strălucirea unei peruci




play, Aaron, și închide o ciocîrlie
într-un obiect nou.
la mal se adună clăbucii
cu care apele învolburate se spală
de amintirile tuturor înecaților.
play, Aaron, și întoarce-te să te naști,
întoarce-te să te naști și dă-mi o gură
de pămînt cu gust de literă udă.
fă-i îngerului semn să mă scape din chip
în apa visului așa cum sînt:
mai degrabă homunc,
mai degrabă ciob,
mai degrabă duh



în "Îl vad pe Dumnezeu și nu mor". p.149-152.



***

Blog Angela Furtuna

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!