dorul de tine nu va avea niciodată
vreun efort în el
pentru că el, ca și cercul care se-nvîrte
și într-o seară ca asta se rupe,
se face un fel de spirală.
dorul de tine e o inerție surîzătoare.
tu știi de cîte ori te-am chemat fără să te cunosc,
și de cîte ori ai fost lîngă mine păzindu-mi
visul că te am aproape?
adresa ta se respiră, numele tău se conjugă, e viu,
peste trupul tău suflu ca peste-o lumînare stinsă,
ce încă fumegă,
la fel și tu sufli peste superba coordonare spațiu-timp,
căci nu-ți folosește,
nimic nu te va opri.
suntem atinși de un ghinion iremediabil:
oriunde ne întîlnim trebuie să se rupă un cerc,
trebuie să moară un idol.
poate că într-o zi vom locui împreună.