Asfințit în două etaje:
de flăcări și de mare.
Eu sunt umbra ta,
a zmeului ce se târăște rănit
cu ploaia curgându-i din vine.

Ileana cea cu plete de raze
îi scapă din brațe în mare.
Și moare.
Muri-voi și eu de moartea ei
sau speranța pentru o nou zi mă va renaște?

Oricum, aceeași mi-este soarta...
- Ba nu! Dimpotrivă!