Societatea mi-a furat dreptul de a iubi
Sentimentele mi se par acum doar prostii
Cand stateam plangand batut pentru nimic
Singura reactie fiind una de om jalnic
Am invatat sa urasc ca si cand e normal
Gandul la sinucidere devenind ceva banal
Am incercat dar corpul nu vrea sa moara
Plange cand sufletul vrea sa iasa afara
Puteam sa fiu altcineva poate fericit
Poate sarac si flamand dar macar iubit
In schimb scriu ca un simplu spectator
Despre mine fara sa ma intereseze ca mor