ne mor clipele în șoaptă
fuge pământul cu noi
timpul nu ne mai încape

adunăm pene de înger
prin vreo grotă de suflet
desenăm vieți părăsite de viață
din amintirile celor ce nu mai sunt
plângem spre nori gândurilor
si ne adunăm bucățile de sânge
de prin câmpii niciodată-nverzite

acum nu mai cântăm tăcerile
ne amintim numai imnuri funebre
versuri de înviere semințelor putrede
auzim veșnicia cum bate
lumini ușilor