Înca o zi încă o poveste
așa îsi spuneau pe o margine de drum
câteva universuri
câteva inimi ce încetasera a mai fi paralele
căutau drumul spre casă
nu va supărati, nu aveți un foc
sau măcar o brichetă
ne întrebau într-o margine de zi
acele imagini
ce ar fi putut sa fie
ne puteți ajuta un pic domnule?
spuneau ele ținându-se încurcat de mână
(era aproape dimineața)
aproape că nu se mai temeau de nimic
inimile acelea evadate din triunghiuri
ne priveau ițite de după
limbi de orologii
cuvinte zâmbite în grabă
dioceze jucătoare pe negru
ce mai...
o lume întreagă ascunsă
într-o singură dimineață
își numărau minutele
unul
câte unul
ar fi vrut sa își spună
uite
uite cit de repede imi bate inima
zâmbeau
ca și cum ar fi avut înlauntrul lor
o altă inimă
nu ne judeca cititorule
chiar dacă în seara asta
nu avem nici un acoperiș deasupra
sau dedesubtul nostru
noi înca putem să ne redefinim
complet aiurea
ca într-o pagina uitată
în David Copperfield
eu aș putea să fiu Tom Sawyer
(Becky? e cam prostuță)
tu ai să fii Huck Finn
am să aștept să adormi din nou
să îți spun câteva cuvinte aiurea
să nu ne pese că ne fluieră
din nou din nou la masă
o să fim două inimi care se pot hrăni
temporar cu corcodușe
să ne spunem cuvinte inventate
să dăm din cap spunând
știu...știu...
să nu mai lăsăm propoziții necompletate
să ne spălăm pe dinți în fiecare dimineață
să ne uităm în ochi ca într-un dicționar
de cuvinte nescrise
neiventate
și apoi să ne ținem iar și iar de mână
Stii Huck ...
luna aceea mare
în fiecare seară îmi spune
doar cât de mult
te iubește