Mi-e sufletul distrus
căutând reala doamnă,
Învăț târziu sărutul
schițând un râs de toamnă.

Cu inima golită,
plutesc de azi alături
Și nu știu unde duce
acest șirag de fluturi

Când trupu-i o povară
aș da să iau otravă,
Nu dă din cot iertarea
în clocotul de lavă.

Mi-e spiritul o rană,
nimic întâmplător,
Învăț târziu iubirea,
ca orice trecător.