agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-03 | |
De atmosferă și de amintire
Noi vrem divertisment, rugăciuni pentru noroc și o țîță-n gură seara. afară e o Sahară cu blocuri, orașul avortează oameni cu fețele încinse și roșii, pe balcon întinde rufe moartea, iar eu mă gîndesc ce bine ar fi să mai dau o poezie Literaturii române: în preajma anilor ’50, comuniștii au strîns (cît au putut) curvele din case inițiatice, care azi au pereții decojiți veneric și supurînd de la natură de bolile timpului și ale amintirii… li s-a lăsat acoperișul și au crescut verdețuri pe burlane, ferestrele s-au stins, perdelele roșii au fîlfîit o vreme către străzi, trecători grăbiți și alte case din vecini… toate stau astăzi strînse între gînduri cum stăteau odată cearșafurile-n pumni, ca pieile pe gușile moșilor. ah, oameni, oameni, cum își mai bate joc timpul de toate! strig asta toată ziua cu mîinile în aer, ca un țigan care-și dansează în fum un dor numai de el știut. am pieptul gol și vreau ca lumea toată să-mi treacă prin vene! mă gîndesc și eu ce trebuie să fi fost în sufletul acelor femei duse-n alte locuri și descărcate cu remorca în fabrici să bobineze motoare, ținîndu-le între genunchii calzi pe cele mari, iar pe cele mici în poala lor fierbinte, să facă piulițe cu sînii peste strunguri lucitoare și reci care nu aveau butoanele de carne…, să tragă opt ore la fiare pe pîrghiile coapsei. fetele nebune după mușchi întinși și bani lăsați s-au năpustit cu poftă în metal să vigoreze țara în efortul comun. prin stația de amplificare le îmbărbătau. să se uite odată de fleșcăiala burgheză!… astăzi Elvira Curdefier are nostalgii legionare, Natalia Bulandeaur trimite vederi la Paris acelui pilot cu mustăți de briantină, care a aterizat și la ea să-i bombardeze puțin instalația, dar n-a chemat-o niciodată pe domeniile lui alsaciene după cum i-a promis și ea nu i-a luat nici un ban. Ludmila Þîțădecauciuc a aflat că i-a murit și ultima rudă din Odessa. stau singure toate printre lucrurile lor prăfuite, merg la votare mereu și la patru ani speranța le sărută gîtul. în rest…, sînt pensionare ale statului român și au învățat cum li se calculează indexarea. zac în fața ferestrei în melancolie și lipsuri precum patriotismul și valoarea națională. își amintesc atunci cînd le rîgîie instalațiile din baie cum se spălau la subțiori cu vinuri din ulcică… ce viață au ajuns, nu vine nimeni să le schimbe-o garnitură, se plîng că nici bărbații nu mai sînt ce au fost… poet tînăr între toate ideile lumii zîmbesc, din gesturi și priviri îmi pun la picioare orașele prin care trec. sînt zeul pariurilor cu lumea printre blocurile sobre cu cetățeni educați la maxim. am ofrande și idei pe brațe, mulțumesc în parte și trec mai departe pe Strada Timpului la numărul 8. și la o fereastră văd că omenirea mi-a lăsat o floare-n glastră…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate