agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-07 | | I Mă gândesc într-una la stele. Stele care de fapt sunt sori. Știi că soarele nostru va înghiți pământul după care va deveni o pitică albă? Castor și Pollux oare de ce sunt atât de departe unul de celălalt? De ce eu sunt pe Calea Lactee iar tu pe Andromeda? Vrei să mergem mâine prin univers să facem coliere din meteoriți? Dacă aș fi o stea , după ce mor am să mă transform în praf de stele pe care am să ți-l așez în priviri. În zori am să cumpăr fursecuri și două pahare, și am să fur un pic de lapte din galaxia asta mare , să ți-l servesc la micul dejun. Vii să te uiți la stele cu mine? Să ne punem dorințe pe cele căzătoare iar pe celelalte... să le împărțim! Uite, aia mare și roșie de acolo e a mea dar ți-o dau ție. Cred că dragostea este ca o stea: așa frumoasă și strălucitoare e acolo sus, în cer unică, de neatins...arzătoare! Ba nu..nu, nu e ca o stea. Stelele sunt muritoare. Dragostea nu! Mă tot gândesc la Castor și la Pollux... Cred că le este tare greu să fie despărțiți de ani lumină. Mie îmi este și când ești pe trotuarul celălalt... Ce frumoase sunt stelele...Dar mai drag îmi ești tu! II Îmi fuge gândul spre mări, la apele calde de la Ecuador, la cele înghețate din Arctica. La roșu și verde, albastru curat... Mergem mâine să ne facem brățări din corali? La amiaz-am să îmi iau pensulele și am să merg la Marea Neagră să o colorez. Dacă aș fi apă m-aș face aer, dimineață m-aș face apă dinnou și ți-aș pica pe buze. Haide sub ape cu mine, să numărăm nisipul ! Mâine am să culeg sare din apele mării și-am să ți-o presar în masa de prânz. Cred că dragostea e ca apele: ba rece, ba caldă, cu unduiri si tresăriri , cu un dute - vino dirijat de Soare si Luna. Ba nu ...nu, nu e ca apele. Apele se evaporă. Dragostea nu! Oare cum s-ar descurca marinarii dacă și-ar pierde farul? Eu fără tine mă lovesc de toate stâncile. Ce dragi îmi sunt apele..Dar mai frumos ești tu! III Pământul mi-apare în minte și el, cu forme, culori diferite. Ici negru ca smoala , ici brun sau gălbui, un munte , o vale, scobit sau curbat. Mergem diseară spre miezul de foc să ne facem inele din el? Dacă aș fi pământ , pe unde ar călca pasul tău ar rodi numai floarea de crin și parfumul ei ți l-aș pune în păr. La noapte-om dormi pe pământ , lângă ape, sub bolta de stele. Am să - i sorb un strop de sevă iar alt strop să bei îți voi da; Să ne hrănim din trupul lui si să-l hrănim cu dragoste. Cred că dragostea e ca pământul: mare , puternic, stăpân peste timp și totuși se lasă de el modelat, șlefuit. Ba nu..nu, nu e ca pământul. Pământul se rupe. Dragostea nu! Ce ar fi pasul oare de nu ar exista pământ? Eu fără tine nu mă definesc. Ce frumos și ce drag mi-e pământul..Dar pe tine te iubesc!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate