prin mîinile noastre înlănțuite în linii baroce
cu buzele aproape lipite de șoapte de seară
îl rătăceam pe-al modovar
pe marginea canapelei țigări nestinse desenau atroce
arabescuri complexe într-un bob de atom
între penumbră și-atît de dureros de clar

ne ironizam pentru că altfel prea mult
ilar în mereu celălalt ascuns nerostitul
cu nasul lipit de geamul înalt proptit cu o piatră
ațipeam și iar
nevrotic la capătul oglinzii distorsionînd visam
că nu sîntem decît o picătură de chihlimbar

cu picioare subțiri ca de ață
ne agățam în firul de praf cochetînd contre jour
răsfrînte în lupa neagră a cafelei de dimineață
unul prin altul înotau rotocoale de fum
și-n pînza înădită sub abajur
păianjeni grași ne dresau marea greață