vestitele toamnei ecouri
se aud in primavara cum cinta
ploile universului cad in linistea
cea mai adinca.

pe culmile stelei departe
un suvoi de materie
straluceste in noapte.

te prind de mina sub luna batrina
din care coboara o zina
cu-n inel de argint

preot zilelor noastre sa fie
si doama cuvintelor spuse
pe care primavara aceasta
le lua cu ea si le duse.

ramine amintirea cerului instelat
cind adormim in morminte
si ploile toamnei cad neincetat.