agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-12 | |
Primul poem pe care îl dăruiesc
Afară norii au venit peste câinii cenușii să îi îmbrace, înăuntru natura dă să picure cu sânge, iar ea are chef să facă o dragoste, dar nici până azi nu am reușit să aflu din ce o va face... cu minte delicată mă ascultă și mă protejează într-o tăcere apăsătoare și dulce. îmbrăcată pestriț se așează matură pe lumea noastră ca o toaletă de lux, iar eu am zărit pe ascuns o seamă de gesturi mondiale. și toate îi erau secretizate în carne cu un oarecare succes. azi a decis pentru totdeauna și s-a lungit în treacăt pe patul acesta larg, anonim și tare. o privesc și îi spun că pare o curea părăsită de la pantalonii bărbătești ai vremii. auzul acestor tramvaie nu-ți spune nimic despre oameni? nu auzi deloc cum scrâșnește dragostea în ei pe șinele de sânge? această stradă de septembrie și de 13 ne-a cimentat gura și luminile trec mai încolo de luminile celor îmbrăcați învechit și sumar. sufletul tău e ca o lună mare rotindu-se în pat, un satelit natural al unei planete de carne... și mi-a crescut emoția la această gravitație mai mică. în unele locuri, în care nu strălucești, unde, probabil, vei fi fost lovită, tu te hrănești cu lumină. ce-mi trebuie mie univers? ce-ți trebuie ție noaptea și orașul? hai să pavăm de astă seară luna cu sentimente scrâșnitoare!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate