Odată lăsată să plângă nebuna
Îți inundă inima cu lacrimi de spin,
Așterne albastru, ea roz, peste luna
În flăcări verzi din ochi și de chin.

Lăsată o dată nebuna să plângă
Te vede și iarăși în picuri te plouă.
Arde Vărsătorul ce nu vrea să frângă,
Gemenii varsă gânduri de rouă.

Să plângă lăsată nebuna odată
Se naște un cântec cu vers aromat:
"A fost odată ca niciodată ..."
O fată frumoasă ...era și-un băiat.