În umbra zilei aripa se-mplântă
Și-acoperă uimirile cu pana.
Un strigăt stins îmi sfredelește rana
Iubirilor ce nu mă mai frământă.

Lumina stinsă-și leapădă sutana
Pe cumpăna ce-n lacrimă se-avântă.
Talaz fugar pe mal se ia la trântă
Cu liniștea ce-mi pustiește dana.

În iarbă-ngenunchez și-mi cer iertare
Cărărilor ce le-am urcat pieptiș.
Un fir de iarbă-nfige în uitare

O sabie cu-nsângerat tăiș
Și pasărea rămasă-n așteptare
Îmi tăinuiește-adâncul din frunziș.




9 februarie 2005