agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-31 | |
Doamne, de ce iubitei mele nu pot iubirea să-i șoptesc?
De ce nu pot să o aud spunându-mi tandru “te iubesc”? Iubirea noastră nesfârșită, în șoapte-am vrea s-o-mpărtășim. Ne-ai luat strigătul și șoapta, și din priviri doar ne iubim. Un dor nebun ne încolțește… să lunecăm voit în moarte… Să-nsemne viața o trufie? Să-nsemne moartea lașitate? Dar ne iubim cu pasiune! Sfântă iubire nesfârșită… Ne dă putere și curaj dragostea noastră infinită… Și dacă glasul ne e ghimpe, ce ține șoapta la hotar, Iubirea noatră e jertfită, mută și surdă pe altar. Doar din priviri strigăm iubirea, căt o iubesc, căt mă iubește, O lacrimă ne plânge-n ochi, și-n locul nostru ea vorbește. Atâtea flori în jurul meu dansând în zumzet de albină! La câțiva pași un curcubeu se scaldă-n apă cristalină… În triluri de privighetori dansează salcia pletoasă. Vântul mi-adie în urechi o arie… melodioasă… Iubita m-a luat de mână și fericită îmi zâmbește Că o aud și mă aude, căt o iubesc, cât mă iubește… Și glasul ei e-o mângâiere, îi strig și-mi strigă te iubesc!!! …mai e o clipă… până-n zori, aș vrea să nu mă mai trezesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate