agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ KW
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-31 | |
Nu-i om să nu se fi lovit și carnea rău să-l doară,
Sau și-a rupt mână ori picior căzând de pe vreo scară, Ori s-a tăiat cu vreun cuțit, durerea nemiloasă Parcă-n ficat i s-a oprit și nu mai vrea să iasă. Focul arzând să te atingă sau plita care frige, O usturime vei simți în creier cum se-nfige. Sub unghie să-ți intre brusc o așchie măruntă, Scrâșnești din dinți cutremurat de o durere cruntă. Pe trupul tău orice durere, mai mică sau mai mare Poate-a lăsat o cicatrice, dar semnul nu mai doare. Și n-o să doară niciodată doar dacă-ți amintești, Și trupul tăbăcit de ani, te face să zâmbești. Dar o durere-ngrozitoare se-nfige ca o coasă În suflet sufocându-te ca moartea nemiloasă. Și nu va curge strop de sânge, nici semn nu va rămâne, Dar e-o durere-atât de crudă și inima-ți răpune. Și glonțul se oprește-n piept, și chiar săgeți o mie. Biciul plesnească fără milă! Cresteze-n carne vie! Nu vor pătrunde pân’ la suflet, el stă ascuns, cuminte, Și-l pot ucide parcă-n glumă, doar câteva cuvinte. Pentru că vorba-i ca o piatră ce o arunci în mare. Plesnesc cuvintele ca biciul și Doamne, cât mai doare! În suflet…care-n agonie…îl simți cum ți se stinge, Cuvinte crude l-au ucis și inima îl plânge…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate