Copilul își pleacă trupul înainte,
Un nor albastru în zbor să prindă.
Și-a meșteșugit iubit părinte
Când ochii-n gol îi plimbă.

Un sfârșit și-a colorat pe foaie
Cu soare frânt și ape de furtună,
Printre linii, cu răsuflarea taie
O inimă prea albă și bătrână.

E mult prea pur să fie, el
Suflet încolțit în ură.
Este în lanțuri, un rebel;
Nu cugeta cu un căluș în gură.