Scânteie sunt în lumi fără hotare.
Îmi curge sânge tainic de lumină,
Prin venele dintr-un afund de mină,
Unde năluca zborului tresare.

Când noaptea ce-a profundă o să vină,
Voi fi sorbit spre gol decis în care
Se naște necuprinsul și dispare
Mirarea urmei ce de-un fulg se-anină.

Sămânța mea fierbinte o să fie
Zvârlită-n cercul altui timp păzit,
Ademenind talazul pe vecie

Tânjind sub mal etern încremenit.
Mă-mpac cu rostul ce-n adânc se scrie.
Scânteie sunt în spațiul infinit.



23 iunie 2004