În încăperile sufletului meu
Era curat, întuneric și răcoare
La fel cum e-n camera bună a bunicii
Cu mere pe masă
Și levănțică pe sub aștenuturi
N-am bănuit că putea fi altfel
Până când ai intrat, gălăgios
Și-ai aprins toate luminile
Ca-n ziua dintâi a creației
Și-ai împrăștiat flori peste tot
Ca la un banchet al primăverii
Apoi ai sculptat luminii
Forme de brațe împrejurul meu
Și nu mai pot altfel.