Poemul de mîine


Doar pentru că…
doresc să mai păstrez din vreme
trebuie să mușc din carnea veșniciei
și să mă șterg de sînge
cu lumină la gură.
Îl și văd pe Dumnezeu
cum o s-alerge sîngerînd
cu zdrențele istoriei după El.
acum doar Îl aud cum calcă lîngă mine
peste zilele acestea,
iar oamenii
au venit să se ascundă
de ploaia din oraș
sub mantaua morții.
stau toți de mînă cu zeii
așteptînd să treacă în cuvinte…