În ziua întâi
Dumnezeu a îmbrobodit pământul
cu pletele și cu barba sa
(inspirație bizantină)
și a creat lumina.
A doua zi
cățărându-se pe piscul raiului
cu mâna streașină la ochii inimii
a aruncat un gând în timp
și văzând Voronețul
a creat cerul
după chipul și asemănarea sa
și pentru că acesta
nu putea pluti pe ape
i-a dat în dar
a treia zi
pământul, iarba, florile, aghiazma.
Un vultur întunecat
plutea deasupra pământului
și pentru a-l stârpi
Domnul arunca
cu pietre de foc
din pivnița Edenului
mai apoi
noi chemându-le soare, lună, stele
(ziua a patra).
În cea de-a cincea zi
împovărat de cuvinte-duh
a mai întrupat câte ceva:
viețuitoarele cerului înalt
și ale cerului adânc.
Privindu-și chipul în oglindă
în cea de-a șasea zi
Dumnezeu s-a împiedicat de un șarpe
și oglinda
cu chipu-i întipărit
a căzut pe pământ
ciobindu-se și născându-ne.
În ziua a șaptea
Dumnezeu și-a sfârșit lucrarea
pe care o făcuse
așa că toată ziua
a citit poezie.
Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea
și a sfințit-o
pentru că în ziua aceasta
a citit poezia
pe care o zidise și o făcuse.