în tramvai, de dimineață,
când la muncă eu mergeam,
o cucoană miresmată
înspre mine tot privea...

eu ca iedul nebunatic
aruncam priviri cochete,
ea pierduta-n nerăbdare
mă-ntreba cu ochii, tainic:

no, tu ești băiat cuminte,
cu obrazul fin, și-mi place
când privesc la tine-ntruna,
dar te-aș vrea cumva și-n brațe...

eu mă uit la ea cu jale
căci știam c-am să cobor,
ea zambește trecător:
iar îmi scapă "dumisale" :))))

(după o întâmplare reală)...