Sămânța într-o floare se preface,
Firav pârâu în vast ocean se mută,
Iar creanga vrea o suliță s-ascută.
Spicul tăcut în blânde pâini se coace.

Doar eu parcurg mereu aceeași rută
În timp ce pulsul calm sub tâmplă zace.
Un șubred gând în neclintire tace
Și-mpovărarea umbrei nu ajută.

Dar simt aripa râvnei cum lovește
În geam murdar, frânturi de vis rupând.
Același pas pe trepte ostenește

S-atingă cercul norilor pe rând.
Înflămânzind nădejdea ce sporește,
Aștept s-ajung un fluture plăpând.




21 sept. 2004